Palatul Mogoşoaia se situează la circa 10 km de Bucureşti, în cadrul
comunei omonime. A fost construit între 1698-1702 de către Constantin
Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil
brâncovenesc, o combinaţie de elemente veneţiene cu elemente otomane.
Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş care deţinea pământul pe
care a fost construit. Palatul a fost renovat în anii 1920 de către
Martha Bibescu. Aceasta l-a primit cadou de la soţul său George Valentin
Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din
averea adunată din cărţile pe care le-a scris. Mai târziu palatul a
devenit un loc de întâlnire pentru politicienii şi lumea bună din anii
1930. În prezent Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă
Brâncovenească şi este un important punct de atracţie turistică.
Curtea palatului Mogoşoaia
Curtea palatului Mogoşoaia
Timbru poştal românesc din 1967
Timbru poştal românesc din 1967
La vreo 11 km de Bucureşti se află Palatul Mogoşoaia, în comuna cu
acelaşi nume, denumită după soţia boierului Mogoş, căruia îi
aparţinuseră domeniile cumpărate la sfârşitul secolului 17 de Constantin
Brâncoveanu. În 1702 se termina construcţia palatului domnesc de pe
malul lacului Mogoşoaia. Clădirea iniţială era destul de diferită de
ceea ce se vede acum, însă stilul ei arhitectural, compus din diverse
surse de inspiraţie arhitectonică, se încadrează în aşa numitul stil
brâncovenesc (un fel de baroc românesc): o combinaţie de elemente
veneţiene şi otomane, renaştere italiană amestecată cu bizantin.
Una din caracteristici este pridvorul larg, deschis, cu arcade.
Decoraţiunile aplicate sau sculptate în piatră reprezintă motive
florale, de inspiraţie orientală.
Pe vremea aceea, curtea era plină de acareturi (cuhnia - bucătăria şi
gheţăria erau în clădiri separate) şi casele servitorilor, iar
apartamentele domneşti se aflau doar la etaj. După executarea lui
Brâncoveanu (împreună cu cei cinci fii ai săi) la Stambul, pentru că
refuzaseră să treacă la mahomedanism, palatul devine o scurtă perioadă
han turcesc şi arhitectura sa suferă mult în urma raidurilor otomane din
secolul 18.
În secolul 19 domeniul este cumpărat de familia de boieri Bibescu,
descendenţi ai Brâncovenilor. Sub îngrijirea lor şi lucrul meşterilor
francezi şi germani palatul îşi recapătă forma şi faima În 1912 prinţul
George Valentin Bibescu (1880-1941) dăruieşte palatul soţiei sale,
Martha Bibescu, poetă şi scriitoare, care îl găseşte în paragină şi îl
transformă (cu ajutorul arhitectului şef al Veneţiei, Domenico Rupolo)
în loc de întâlnire pentru cercurile ei culturale.
În 1945 ea îl donează statului cu scopul de a fi inclus pe lista
monumentelor istorice şi din anii 50 în el a existat secţia feudală a
Muzeului de Artă (colecţii de artă feudală se găsesc şi azi înăuntru).
Nu doar palatul este o deosebită realizare, ci şi parcul care îl
înconjoară. Plasat la marginea lacului Mogoşoaia, faţada dinspre lac dă
într-o loggia terasată tip veneţian, cu arcade, coloane şi un mic
labirint de gard viu.
Pluteşte printre gânduri şi lasă ca bucuria să-ţi inunde sufletul...
vineri, 21 septembrie 2012
Dialog pentru septembrie
Septembrie galben. Seri lungi, viorii,
Fug zilele verii spre soare. Trec stol
Cocorii scad sus. Toamna vine domol.
Din vara în vara, dînd iernii ocol
Septembrie cald e-n septembrie gri,
Septembrie galben, putem hoinari ?
Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri !
Septembrie gri, septembrie gri
Septembrie arde-n paduri aurii,
Se mistuie vara din pomi în pîrjol.
Chipul toamnei e plumb. De-atît fum se-nnegri.
Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri
Septembrie, septembrie gri
Septembrie cald, nu muri, nu muri!
Nu muri !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)