Magia Crăciunului adusă de cele mai frumoase citate! ♥

"Amintiti-va ca in Decembrie, dragostea cantareste mai mult decat aurul."
- Josephine Daskan Bacon

"Crăciunul fără colinde este frumos ca cerul nopţilor senine, dar fără stele!"
- Valeria Mahok

"Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare."
- W.T. Ellis

"Voi onora Craciunul in inima si voi incerca sa-l tin cu mine tot anul."
- Charles Dickens

,,Craciunul ridica o bagheta magica asupra acestei lumi si sub ea, totul e mai moale si mai frumos."
- Norman Vincent Peale

"Inimile noastre vor intineri cu amintirile din copilarie si dragostea celor dragi, si suntem mai buni pe tot parcursul anului pentru a deveni din nou copii cu spiritul in perioada Craciunului.
- Laura Ingalls Wilder
 
"Să crezi în Spiritul Crăciunului. Este cea mai frumoasă Sărbătoare."
- Ştefan Bănică Jr.


"Ce este Craciunul? Este sensibilitatea pentru trecut, curajul pentru prezent, speranta pentru viitor. Dorinta fierbinte ca fiecare ceasca poate sa fie umpluta pana la refuz cu binecuvantari eterne, si ca fiecare cale poate duce la pace."
- Agnes M. Pahro


"Sărbătoarea Crăciunului este refugiul sufletului în iubire."
- Betty Marcovici


"Iubirea este sărbătoarea care ne aduce colinde."
- Anca Crivăţ


"Parerea mea despre Craciun, moderna sau demodata, este una foarte simpla: iubirea fata de ceilalti. Ma tot gandesc… de ce trebuie sa asteptam Craciunul pentru a arata acest lucru?"
- Bob Hope


"Bradul de Craciun imbogateste valoarea simbolica a scenei Nasterii – este un mesaj de prietenie si fraternitate, o invitatie la unitate si pace, o invitatie pentru a face loc in vietiile noastre si in societate lui Dumnezeu, care ne daruieste iubirea sa atotputernica prin imaginea fragila a unui Copilas."
- Papa Benedict XVI


“Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune”
 – Calvin Coolidge


"Unele sugestii pentru cadoul de Craciun: iertarea tuturor dusmanilor, toleranta pentru adversarul tau, inima ta pentru prietenul tau, un serviciu bun pentru clientul tau. Bunatate pentru toti si un exemplu bun pentru pentru copii. Respect pentru tine."
- Oren Arnold


“De Crăciun, toate drumurile duc acasă”
– Marjorie Holmes


“Crăciunul este, bineînţeles, timpul de a sta acasă cu sufletul şi cu trupul."
– Garry Moore

,,Craciunul este pentru totdeauna, nu doar pentru o zi, este dragoste, dorinta de a trai impreuna, de a darui, toate acestea nu sunt de pus deoparte ca niste clopotei, lumini si beteala argintie intr-o oarecare cutie pe un raft. Binele pe care il faci pentru altii este binele pe care ti-l faci tie.”
- Norman Brooks


"Craciunul este perioada cand ai dor de casa, chiar daca esti acasa."
- Carl Nelson


"As vrea sa pot pune spiritul Craciunului intr-un borcan si sa pot scoate in fiecare luna, cate un pic la un moment dat."
- Harlan Miller


"Omenirea este grozava, o familie imensa. Dovada consta in ceea ce simtim de Craciun."
- Papa Ioan XIII



"Daca in acest an nimeni nu poate sa-mi trimita cadouri de Craciun, nu va faceti griji. Doar spuneti unde locuiti si voi veni eu sa le iau singur."
- Henny Youngman


"Cel care nu are Craciunul in inima, nu-l va gasi nici sub brad."
- Roy L.Smith


"Cum sa alegi bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!"
- Charles Dickens


"Binecuvantat fie Craciunul pentru ca implica intreaga lume intr-un sentiment minunat de iubire."
- Hamilton Mabie Wright


"Intotdeauna am crezut ca de Craciun este un moment frumos. Un moment al faptelor bune, placut si dedicat iertarii. Este singura perioada a anului cand barbatii si femeile accepta sa-si deschida inimile."
- Charles Dickens

"Craciunul, copii, nu este o data. Este o stare de spirit."
- Mary Ellen Chase

"Singura persoana cu adevarat oarba este cea care de Craciun nu vede Craciunul in inima sa."
- Helen Adams Keller

"Daca as fi fost un filozof, ar trebui sa scriu o filozofie a jucariilor, aratand ca in viata nu trebuie luat nimic in serios, si ca in ziua de Craciun, in compania copiilor este una din putinele ocazii in care oamenii devin complet vii."
- Robert W.Lynd

"Craciunul nu va fi Craciun fara cadouri."
- Louisa May Alcott

"Cel mai bun cadou de Craciun din jurul bradului este prezenta unei familii fericite."
- Burton Hillis

"Mesajul real al Craciunului este ca noi toti nu suntem niciodata singuri."
- Taylor Caldwell

"Nu este nimic mai trist decat sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa descoperi ca nu esti un copil."
- Erma Bombeck 

Sfântul Nicolae / Mos Nicolae

Sfântul Nicolae (Sânicoară în popor) e prăznuit pe 6 decembrie
„Se zice că Nicolae ar fi al doilea sfânt pe care l-a făcut Dumnezeu. Sfântul Mihail stă de-a dreapta Domnului şi Sfântul Nicolae de-a stânga. El ţine paza Soarelui. Cineva trebuie să-l păzească pentru că, sătul de atâta mers pe sus pe acelaşi drum şi scârbit de ce vede, Soarele încearcă mereu să fugă. Ba se abate la miazăzi, ba la miazănoapte, doar-doar va ajunge la sfârşitul pământului să se odihnească. Dumnezeu a pus de strajă doi sfinţi, pe Sfântul Toader şi pe Sfântul Nicoară.
Primăvara Soarele încearcă să fugă, dar Sfântul Toader îl prinde cu caii săi cei nărăvaşi şi-l aduce înapoi. Soarele însă nu se astâmpără.
Atunci este rândul lui Sânicoară să-l prindă. Aşa e în fiecare an. Nădejdea Soarelui este că va scăpa într-o zi. Sânicoară e bătrân şi n-are nici cai... Iarna începe după unii în această zi. Când îşi scutură barba sfântul, începe să ningă.
Mai important decât toate este faptul că Sfântul Nicolae reprezintă o geană de nădejde. Poate că nu se sfârşeşte lumea, poate că vine primăvara iar... De Sânicoară cică se întoarce noaptea la zi cu cât se suceşte puiul în găoace.
Sfântul Nicolae ajută fetele sărace. Obiceiul de a dărui copiilor dulciuri şi o nuieluşă este o inovaţie a oraşului, o prefigurare a lui Moş Crăciun cel atoatedăruitor", scria Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor româneşti".
Aşa că, în timp ce copiii îşi curăţă bocancii, părinţii pot da o raită prin târg. Poate îl întâlnesc pe Moş Nicolae.

Sfântul Nicolae, episcop de Mira (actuala Turcie), este unul dintre cei mai populari sfinţi ai Bisericii, şi asta pentru că în jurul sărbătorii sale s-au ţesut foarte multe tradiţii şi obiceiuri.
Pentru copiii cuminţi sfântul Nicolae este „Moşul” care aduce daruri; pentru copii obraznici este cel care vine cu varga pentru a-i atenţiona; pentru părinţi sfântul Nicolae este „imaginea” cu care trebuie să se identifice în această zi, cumpărând dulciuri şi cadouri copiilor… Dar pentru creştinii de toate vârstele Sfântul Nicolae este şi rămâne, înainte de toate, un sfânt care ne aminteşte importanţa şi frumuseţea iubirii faţă de aproapele care devine o rază a iubirii care ne leagă de Dumnezeu. Se spune că sfântul Nicolae a ajuns episcop într-un mod foarte inedit. După moartea episcopului de Mira, preoţii s-au adunat pentru a alege un succesor. Însă, pentru că nu au reuşit să se pună de acord, au decis să-l aleagă pe cel care, în ziua următoare, avea să intre primul în biserică. Aşa se face că a doua zi, cel care a intrat primul în biserică a fost Nicolae. Astfel, a fost hirotonit preot şi apoi consacrat episcop.
Într-adevăr, nu a fost o simplă întâmplare, dar a fost inspiraţia Duhului care a făcut ca acest bărbat să fie ales în fruntea Bisericii din acea regiune, având în vedere activitatea pe care a desfăşurat-o ca episcop.
Din viaţa sa de episcop se păstrează câteva amănunte care ne spun multe despre modul în care el a înţeles să-l slujească pe Domnul şi pe oameni. Odată, un tată de familie i-a decizia de a le trimite pe cele trei fiice ale sale, care nu reuşeau să se căsătorească datorită sărăciei, să adopte o viaţă uşuratică. Gândea el că aşa vor reuşi să găsească bărbaţi care să le ia în căsătorie. Sfântul Nicolae, auzind de această situaţie, aruncă în timpul nopţii pe geamul casei în care locuiau aceste tinere, două pungi cu bani care aveau să le ajute să se căsătorească mai repede şi să nu mai fie nevoite să ducă o viaţă imorală.
De asemenea, se aminteşte din viaţa sa un episod în care a înviat trei copii pe care îi omorâse un hangiu lacom de bani. Acesta este motivul principal pentru care sfântul Nicolae a rămas în istorie ca fiind foarte apropiat de copii, iar darurile pe care mai ales copiii le primesc în sărbătoarea sa amintesc tocmai de grija pe care el a avut-o faţă de aceştia.
Sfântul Nicolae rămâne, dincolo de toate tradiţiile născute şi dezvoltate în jurul sărbătorii sale, un sfânt care ne aminteşte responsabilitatea pe care o avem cu toţii de a ne ajuta reciproc şi de a ne trăi credinţa şi în dimensiunea sa orizontală care ne trimite mereu spre ceilalţi. Darurile pe care le oferim şi le primim astăzi să ne ajute să devenim mai sensibili şi mai solidari faţă de nevoile fraţilor noştri. Sfântul Nicolae să ne ajute pe toţi să ne deschidem spre ceilalţi, distrugând barierele şi zidurile care ne separă pe unii de alţii şi ne închid în individualism şi egoism. El să mijlocească de la Dumnezeu harul iubirii pe care să-l trăim din plin în fiecare moment şi circumstanţă a vieţii noastre!

A iubi e îngeresc de Adrian Țiglea

"Năzuim să ne insinuăm în celălalt şi, dacă, se poate, să ajungem să-l locuim, să-i invadăm fiinţa” – seducătorul este un personaj care „te ia deoparte”, dislocându-te din propria ta lume şi „aruncându-te” într-un orizont sufletesc diferit. Trăim nu numai în orizonturi temporale şi spaţiale, cum ne aduce aminte Lucian Blaga, ci şi în orizonturi sufleteşti.
 Putem fi seduşi de partea rea a lucrurilor sau, dimpotrivă, de partea bună – a iubirii – sporindu-ne şi însoţindu-ne către idealul propriei noastre împliniri şi libertăţi. Atunci când suntem cu adevărat iubiţi, fiinţăm întru devenire, întru desăvârşirea de sine. Seducţia care gravitează în placenta cinismului nu face decât să ne pună fiinţa la dispoziţia celuilalt, a plăcerilor şi capriciilor sale.
În pofida a ceea ce se crede îndeobşte, Liiceanu găseşte de cuviinţă să afirmă faptul că seducerea noastră nu este un eveniment contingent, arbitrar şi lipsit de complicitatea noastră sufletească. Dimpotrivă, „orice seducţie cade pe un teren pregătit de aşteptare şi dorinţă. Există un a priori al dorinţei care pluteşte peste lumea oamenilor. (...). Orice seducător intră în viaţa noastră purtând cu el promisiunea de împlinire a unei aşteptări neprecizate, [căci] suntem făcuţi din aşteptări care vin din adânc şi de departe”.
Subzistă în adâncurile noastre nevoia de a fi iubiţi, avem nevoie „mereu să fim sprijiniţi, asemenea unei case vechi sau prost construite”, după cum ne glăsuieşte Ernesto Sábato. „La capătul oricărei seducţii se naşte o lume aparte. Cel care a fost sedus a fost scos din ordinea obişnuită a lumii, a fost luat de o parte, iar „partea” aceea are ca specific faptul de a fi doar a seducătorului şi a celui sedus. Prin actul sedus, ei sunt răpiţi din lumea aceasta”. „Sunt răpiţi din lumea aceasta”: potrivit eschatologiei creştine, la „sfârşitul veacurilor”, Isus însuşi va veni şi va „răpi la cer” pe drept-credincioşi.  Aşadar, seducţia despre care glăsuieşte Liiceanu adăposteşte în substanţa sa o anticipare a Fericirii Veşnice, promisă de creştinism.
Gabriel Liiceanu surprinde fenomenul seducţiei în diverse ipostaze. La Platon, seducţia se manifestă ca „secvenţă a luptei dintre carne şi spirit”. Din dialogul Charmides, aflăm că frumuseţea fizică nu este un argument pentru a ne lăsa seduşi; numai prin „dezbrăcarea” sufletului, putem descoperi adevărata frumuseţe a unui om. Sufletul trebuie îngrijit cel dintâi; el trebuie să fie sănătos, sănătatea sau nesănătatea sa revărsându-se apoi asupra întregului trup. Sănătatea sufletească se revarsă asupra frumuseţii fiinţei lui. În dialogul Banchetul, Socrate se preface a fi interesat de frumuseţea fizică a tinerilor, spre a-i atrage pe aceştia, intrând mai întâi pe poarta obişnuită a seducţiei de partea filosofiei, deci a frumuseţii de a doua instanţă, singura adevărată, frumuseţea spiritului eliberat de carne. Potrivit comentatorului operei lui Platon, Petru Creţia, în Banchetul „Socrate se poartă în patul lui Alcibiade ca şi când tânărul acela minunat şi iubitor ar fi trebuit să ştie că are de îmbrăţişat pe cineva care reprezintă însăşi Frumuseţea, la care nu poţi ajunge decât după ce mult mai multe lucruri ai îmbrăţişat şi ai depăşit”. Dialogul Phaidros este adresat Sufletului. „Aparenţa frumoasă, reflex palid al Frumuseţii din Lumea Ideilor, provoacă iubirea, înţeleasă ca anamneză, ca amintire a „lucrurilor de pe acel tărâm” şi astfel ca „ieşire din sine”. Persoana iubită şi sedusă este o ocazie, pe pământ, în vederea îmbarcării pentru marea călătorie a reintegrării spiritului. [...] Îndrăgostiţii lui Platon se iau de mână în vederea unei călătorii care este mai presus de iubirea lor. [...] Fiecare are nevoie de celălalt, dar în vederea unei infidelităţi finale”.
O formă nebănuită de seducţie se regăseşte în creştinism, prin persoana Mântuitorului: „Isus e seducător, pentru că ne ia de pe drumul obişnuit şi ne duce „de o parte”, cu radicalitate, către „împărăţia cerurilor”. Prin Isus, Dumnezeu însuşi seduce. Dumnezeu devine persoană ca Fiu şi capătă o biografie. […] Seducţia ocupă loc într-o pedagogie a morţii învinse. A doua venire a lui Isus echivalează cu sfârşitul timpului ca element consumator al cărnii. Prin Isus şi patimile sale, Dumnezeu poate fi iubit de acum ca persoană concretă, în carne şi oase”
Iubirea curtenească presupune „cultul nobil al femeii, care nu ar fi fost cu  putinţă fără demintatea pe care creştinismul o conferise între timp celuilalt sex, ignorat cu desăvârşire de dragostea platoniciană. De iubirea curteană e legat un ideal de viaţă bazat pe puritate şi devoţiune. Este o spiritualizare a iubirii dintre sexe. Femeia adorată şi idealizată în lirica iubirii curtene nu putea fi decât măritată, niciodată o fecioară”.
Şi filosofii se îndrăgostesc. Seducţia a jucat un rol decisiv în biografia lui Martin Heidegger, care a prins-o în mrejele iubirii pe Hannah Arendt – o eminentă reprezentă a curentului filosofiei politice din secolul XX, cunoscută pentru pertinenta sa analiză asupra totalitarismului. Heidegger are aproape 35 de ani când Hannah îi devine studentă, este căsătorit de şapte ani şi are doi fii. Hannah poartă pe urmele sale un destin dureros, iar attunci când vorbeşte despre sinele său, în paginile intitulate Umbre (1925), ea vorbeşte la persoana a treia: „o fire prea închisă şi prea retrasă în sine”, trăind „într-un exil imaginar şi blestemat”, în „devastare interioară” şi „într-o oprimare a propriei persoane” care „îi blochează orice cale de acces către ea”. Fiindu-şi sieşi obstacol, „nu aparţine niciunui loc şi niciunui timp”. Îşi detestă „propria persoană în oglindă”. Din toate acestea decurge „tirania distructivă şi violenţa împotriva propriului sine” şi instalarea „într-o angoasă fără rost şi fără obiect, o angoasă pură, sub a cărei privire goală totul devine neant”. „O umbră care se strecoară pe drum, palidă şi translucidă, purtând cu sine o stranietate ascunsă”. Gabriel Liiceanu pătrunde în intimitatea uneia dintre cele mai frumoase şi mai sângerânde iubiri a începutului de secol XX. De fapt, făcându-ne părtaşi la amorul interzis dintre cei doi intelectuali de marcă ai Europei, Liiceanu ne seduce; ne seduce nu prin plonjarea într-un tărâm interzis, ci prin spiritualizarea cărnii, care devine, astfel, fecundă. Inteligenţa în iubire femeii a făcut ca Hannah să „ştie să primească, adică s-a lăsat dusă înspre drumul ei, deci se-dusă”.
În Decameronul lui Boccacio, „,măicuţele sunt eliberate către propria lor dorinţă. Ele redevin obiecte senzuale, adică doresc în aceeaşi măsură în care sunt dorite. Totul se petrece în cadrul unei morale a desfătării sexuale. Prin universalitatea sa, această morală repune în drepturi arheul, atâta vreme persecutat, al cărnii”. Iar personajul Don Juan este personajul care evocă fenomenul seducţiei  „de partea rea a lucrurilor”: promovând senzualitatea pură, privată de sentiment, seducătorul Don Juan se împlineşte folosindu-se de trupurile „victimelor” sale. „Spiritul pare a fi amuţit cu desăvârşire, iar carnea ca senzualitate pură ocupă singură scena.”
Finalul cărţii este unul optimist: spiritul însuşi poate fi senzual, într-o lume a trupurilor furibunde. „Cultura e felul oportun al spiritului de aa prelua în jocul său carnea şi pământul. Cultura este înţelepciunea târzie a spiritului care a aflat că, pentru a pătrunde în lume, trebuie să devină carnal şi afectiv”.
Lecturând Despre seducţie am fost sedus de către Gabriel Liiceanu. Nu este prima dată. Orice întâlnire cu el evocă paşii regăsiţi ai bucuriei de a fiinţa.

Iubesc

O săptămână grozavă! ツ

"Învață-te să surâzi. Privește cu interes constructiv către lucruri și cu prietenie către oameni."

Avem în față o nouă săptămână, o planșă albă pe care să așternem clipe frumoase și zâmbete noi! 

 

 

Am învăţat de Octavian Paler

Am învăţat unele lucruri în viaţa pe care vi le
împărtăşesc şi vouă!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul … depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învăţat că durează ani să caştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul
cca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot
alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întamplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi
Am învatat ca poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când
trebuie
Indiferent de consecinţe
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să
fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevarată continuă să existe
chiar şi la distantă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea
tu
Nu înseamnă că nu te iubeste din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un
prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fi
iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea
influenţa
personalitatea
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă
că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se
iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul
loc
Şi nu faptele sale
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit
Am învăţat că indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe
în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbata în câteva
ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic
de dat
Când te strigă un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Poate linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede .
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni
oamenii şi a-ţi sustine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit
Am învăţat…

Ganduri...

“Sunt drumuri ce ne caută demult, şi ajung la noi, când noi suntem plecaţi în căutarea lor...pe alte drumuri ” 
Timpul trece...şi este mare păcat!

Poezie ` Macii

Macii
Ardeau ca nişte facle vii, în vârf de firave tulpini. Îşi înălţau râzând zglobii obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi braţele de floare învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu, departe cîmpul rămânea, atât de singur şi pustiu în urma mea.
Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet, toţi macii mei s-au scuturat ca nişte lacrimi pe parchet.

poezie de Magda Isanos

Drumul nostru...

“Daca suntem cu fata in directia potrivita, tot ce trebuie sa facem este sa continuam sa mergem”
Proverb budist

CARTE ~ Fericirea. Un drept cu care ne nastem, o cale de a-l valorifica - de Matthieu Ricard

Toţi ne dorim fericirea, dar cum să o aflăm, cum să o păstrăm şi cum, chiar, să o definim? Acestei întrebări, filosofice prin excelenţă, tratată între pesimism şi zeflemea de gândirea occidentală, Matthieu Ricard îi oferă răspunsul budist: un răspuns exigent, dar liniştitor, optimist şi accesibil tuturor. Să încetăm a mai căuta fericirea în afara noastră, să învăţăm să privim în noi înşine, să adoptăm o atitudine mai meditativă şi mai altruistă faţă de lume. Beneficiind de o dublă cultură, de experienţa de călugăr, de frecventarea marilor înţelepţi şi de cunoaşterea textelor sacre, unul dintre ambasadorii occidentali cei mai populari şi mai recunoscuţi ai budismului, autorul ne propune o reflecţie pasionantă despre calea fericirii autentice şi modalităţile de a o ating.

Din Iubire...

 

“Învățați să lăsați pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiți aproapelui, darul pe care-l oferiți întregului univers !”
– Octavian Paler

Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna .

http://octavianpaler.ro/

Information is Beautiful

http://www.informationisbeautiful.net/visualizations/snake-oil-supplements/

Imnul Dragostei...

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”

 

(Imnul Dragostei - I Cor. 13;1-8)

http://schitulsfmariamagdalena.blogspot.ro/ 

Un moment

Stiati ca in 14 secunde si jumatate Soarele furnizeaza Pamantului tot atata energie cat consuma umanitatea intr-o zi intreaga?

Energia solară este deja captată în multe părți ale lumii și are potențialul de a furniza de câteva ori consumul global de energie curent dacă este exploatată corespunzător. Energia solară poate fi folosită direct pentru a produce electricitate sau pentru încălzire și chiar pentru răcire. Potențialul viitor al acesteia este limitat doar de disponibilitatea noastră de a profita de ocazie.

Există multe moduri diferite în care energia soarelui poate fi folosită. Plantele transformă lumina soarelui în energie chimică prin fotosinteză.  Noi întrebuințăm această energie prin consumul de plante sau arderea lemnului. Totuși, termenul „energie solară” înseamnă mai exact transformarea a luminii soarelui în energie termică sau electrică pentru uzul nostru. Cele două tipuri de energie solară pe care le folosim sunt energia termică solară și fotovoltaică.


http://www.greenpeace.org/romania/ro/campaigns/schimbari-climatice-energie/schimbari-climatice-solutii/energia-solara/

Rămâi tânăr !... Joacă-te, joacă-te, joacă-te !... :) Hi,hi,hi :)

Un blog foarte frumos:
http://schitulsfmariamagdalena.blogspot.ro/

Multă iubire ....

Alege...

Viaţa înseamnă o mulţime de alegeri. Astăzi, alege să fii optimist. Alege să zâmbeşti, să luminezi, să te simţi bine în pielea ta. Astăzi, alege să iubeşti.
Un sfârșit de săptămână fericit, care să vă aducă liniște și bucurie sufletească! ♥

Bucuria

''Sentimentul de bucurie este ghidul nostru cel mai important în viaţă şi cel mai valoros consilier personal. Ceea ce ne aduce bucurie este corect. Mereu este vorba de a alege din noianul de piese de puzzle ale vieţii numai pe acelea cu care ne putem completa propria imagine. Este un joc. Jucaţi-l!'' Ruediger Schache

Lumina, Bucurie, Iubire !

http://schitulsfmariamagdalena.blogspot.ro/

Niciodata toamna... - Tudor Arghezi

Usile închise

http://facebook.com/Lumea.Poeziilor/html

Cu Mâine Zilele-ti Adaogi... - Mihai Eminescu

Cu mâine zilele-ti adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi

Si ai cu toate astea-n fata

De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine

În asta lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El si rasare undeva.

Se pare cum ca alte valuri

Cobor mereu pe-acelasi vad,

Se pare cum ca-i alta toamna,

Ci-n veci aceleasi frunze cad.

Naintea noptii noastre umbla

Craiasa dulcii dimineti;

Chiar moartea însasi e-o parere

Si un vistiernic de vieti.

Din orice clipa trecatoare

Ăst adevar îl înteleg,

Ca sprijina vecia-ntreaga

Si-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta

Si se cufunde în trecut,

Tu ai s-acum comoara-ntreaga

Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ti adaogi,

Cu ieri viata ta o scazi,

Având cu toate astea-n fata

De-a purure ziua de azi.

Privelistile sclipitoare,

Ce-n repezi siruri se distern,

Repaosa nestramutate

Sub raza gândului etern.

F e r i c i r e a :)

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandeşti, 

ceea ce spui şi ceea ce faci. ”

                                                                 Gandhi

Drumul spre fericire

Gandirea pozitiva si o stare de bine a psihicului iti mentin in forma inima, iti fortifica sistemul imunitar si iti prelungesc speranta de viata. Daca te-ai cufundat prea tare in griul cotidian si ai uitat sa te bucuri de cine esti si de ceea ce ai, e cazul sa redescoperi motivele pentru care trebuie sa zambesti, in fiecare zi.
Fericirea este pe buzele tuturor in ultimul timp. Dar asta nu e o garantie a faptului ca ea poate fi atinsa usor. Se spune ca nimeni nu te poate face fericit decat TU insati! O sa te gandesti ca teoria e usoara, dar ca practica ne omoara. Insa ai sigur un exemplu clar in viata ta care sustine teza ca "schimbarea incepe cu tine".

Psihologii au reusit sa puna pe hartie o serie de factori care contribuie la fericire, si spre surprinderea multora printre acestia nu se regasesc pantofii si hainele de firma.

Cele 7 cai spre fericire, destul de simple:

1. Tine-i aproape pe cei dragi
Dragostea, familia si prietenii sunt componente de baza in drumul tau spre fericire. "Valoarea" lor o depaseste pe cea a banilor. In plus, prezenta ta intr-o relatie stabila, faptul ca poti imparti si bune, si rele cu cineva care te respecta, te sustine si te ajuta, contribuie la desavarsirea ta emotionala.

2. Urmareste-ti visele
Vis, tel, scop ... poti sa-i spui cum vrei! Stabileste-ti un vis, alege o perioada de timp si fa tot posibilul sa-ti realizezi dezideratele in acest interval, chiar daca uneori te simti slabita! Sentimentul pe care-l vei avea atunci cand vei trece "linia rosie" nu se compara cu nimic altceva!

3. Pastreaza-ti increderea si credinta
Increderea in propriile forte si in credinta lui Dumnezeu, indiferent de numele lui (in funtie de orientarea religioasa), iti dubleaza sansele sa atingi fericirea. Linistea interioara pe care o atingi cu ajutorul meditatiilor, rugaciunilor sau practicilor yoga te duce cu adevarat mai aproape de fericire.

4. Bucura-te de lucrurile marunte
Nu-ti propune niciun program special de aerobic. Vrem sa te facem  sa-ti aduci aminte de placerea plimbarilor prin parc, vream sa te facem sa-ti bei, din nou, cafeaua in fata ferestrei deschise dimineata, vrem sa te facem sa simti din nou mirosul florilor si senzatia polenului pe varful nasului.

5. Deschide-ti mintea
Toleranta este o calitate dobandita, pe care trebuie s-o slefuim zi de zi. Trebuie sa-ti largesti orizontul incercand sa privesti cu alti ochii si cat mai obiectivi lucrurile care pana acum te deranjeaza. Fa-ti timp sa te documentezi asupra oricarui lucru pe care nu-l intelegi in acest moment.

6. Apreciaza ce ai, nu ce iti lipseste
Oamenii fericiti se felicita singuri in fiecare zi si trec in revista toate lucrurile bune din viata lor. Poti sa faci acelasi lucru - si nute costa decat 5 minute din ritualul de dimineata!

7. Zambeste mult si des
Atitudinea pozitiva influenteaza starea fizica si longivitatea. Scrie o lista cu lucrurile care te bucura, vei avea un psihic mai bun! Gandeste pozitiv, iar inima te va funcitona mai bine! Sistemul tau imunitar va fi si el mai puternic! Zambind iti cresti speranta de viata! Suferinta fizica va fi mai mica sau poate sa dispara daca iti mentii optimismul!

Rasarit 2012

E toamnă-n dimineţi şi în iubirea mea
Şi aburii nu vor să lase la vedere
Cum încă străluceşte la răsărit o stea
Când soarele o-mbracă în umbră şi tăcere...

Începe simfonia luminilor dansând
Cu note ruginii pe frunzele ce-aşteaptă
Să fie invitate la dans de vânt, pe rând
Într-o îmbrăţişare...O lacrimă în şoaptă

Sărută o petală desprinsă dintr-o floare...
Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme
Gutuile se-nalţă cu fruntea către soare
Că astăzi va apune o clipă mai devreme...

Din aburii de toamnă Lumina explodează
Şi mângâie Pământul răcit în asfinţit
În zorii dimineţii planeta se visează
În verile toride, fierbinte răsărit...  

 http://confluente.ro

Amurg de toamnă - de Lucian Blaga

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

 

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi. 

E toamnă