Toamna ... şi iar toamna

"Am tras sforile toamnei şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar!!!
Acum, hai să-mpărţim toamna şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea, apusul ţi-l las ţie.
Ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. Cu răsăriturile va fi mai greu. Sigur ne vom târgui ca-n piaţă. Am să ţi le cedez, totuşi, numai ca să-mi laşi mie
nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi." 

- Ion Minulescu...  

✿‿✿

Început... de toamnă

"Frunzele se sfătuiesc,
Ce culori se potrivesc,
Unele roşesc mirate
Altele-s galbui pătate,
Arămii şi visătoare
Se aştern pe-alei covoare!

A sosit toamna la noi
Cu belşug şi multe ploi,
Păsările plec din ţară,
Dar se-ntorc la primăvară.

Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Şi noi toţi îi spunem iară:
Zâna bună din cămară."

poezie de Geanina Boglut

 

 

 

 

 

✿‿✿

Lumea luminata cald a lui Joel Robison

Bun venit in lumea lui Joel Robison. E o padure, ale carei frunze sunt filtre pentru lumina calda, in tonuri aproape sepia. E o lume plina de speranta, in care pamantul poate fi salvat, atata timp cat fiecare „devine schimbarea pe care vrea s-o vada in lume,” ca sa-l parafrazam pe Ghandi. E o lume in care oamenii iubesc frunze, biciclete si cani, in care iubesc si sunt iubiti, in care spun ce au de spus fara ocolisuri. E o lume creata si populata in egala masura de fotograf, care vorbeste despre el insusi simplu, fara pretentii: „Sunt Joel, locuiesc intr-o vale din Muntii Rocky, in British Columbia [provincie canadiana, n.a.], atat de aproape de padure pe cat as putea sa fiu.”