In clipe de răgaz
Sunt unduiri tăcute
Plimbate printre clipe...."
joi, 4 iulie 2013
Dor de munte
"In verde de smarald
In clipe de răgaz
Sunt unduiri tăcute
Plimbate printre clipe...."
Sursa: Podphotography Octav
In clipe de răgaz
Sunt unduiri tăcute
Plimbate printre clipe...."
vineri, 21 iunie 2013
Freamat de codru-Mihai Eminescu
Tresarind scanteie lacul
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare
Pitpalacul.
Din izvoare si din garle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea in valuri sperioase
Se azvarle.
Cucul canta, mierle, presuri -
Cine stie sa le-asculte?
Ale pasarilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Si vorbesc cu-atat de multe
Intelesuri.
Cucu-ntreaba: – Unde-i sora
Viselor noastre de vara?
Mladioasa si iubita,
Cu privirea ostenita,
Ca o zana sa rasara
Tuturora.
Teiul vechi un ram intins-a,
Ea sa poata sa-l indoaie,
Ramul tanar vant sa-si deie
Si de brate-n sus s-o ieie,
Iara florile sa ploaie
Peste dansa.
Se intreaba trist izvorul:
– Unde mi-i craiasa oare?
Parul moale despletindu-si,
Fata-n apa mea privindu-si
Sa m-atinga visatoare
Cu piciorul?
Am raspuns: – Padure draga,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, ramaneti
De visati la ochii vineti,
Ce lucira pentru mine
Vara-ntreaga.
Ce frumos era in cranguri,
Cand cu ea m-am prins tovaras!
O poveste incantata
Care azi e-ntunecata…
De-unde esti revino iarasi,
Sa fim singuri!
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare
Pitpalacul.
Din izvoare si din garle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea in valuri sperioase
Se azvarle.
Foto: Zona muntilor Codru Moma, http://www.carpinet.bihor.ro/
Cucul canta, mierle, presuri -
Cine stie sa le-asculte?
Ale pasarilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Si vorbesc cu-atat de multe
Intelesuri.
Cucu-ntreaba: – Unde-i sora
Viselor noastre de vara?
Mladioasa si iubita,
Cu privirea ostenita,
Ca o zana sa rasara
Tuturora.
Teiul vechi un ram intins-a,
Ea sa poata sa-l indoaie,
Ramul tanar vant sa-si deie
Si de brate-n sus s-o ieie,
Iara florile sa ploaie
Peste dansa.
Se intreaba trist izvorul:
– Unde mi-i craiasa oare?
Parul moale despletindu-si,
Fata-n apa mea privindu-si
Sa m-atinga visatoare
Cu piciorul?
Am raspuns: – Padure draga,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, ramaneti
De visati la ochii vineti,
Ce lucira pentru mine
Vara-ntreaga.
Ce frumos era in cranguri,
Cand cu ea m-am prins tovaras!
O poveste incantata
Care azi e-ntunecata…
De-unde esti revino iarasi,
Sa fim singuri!
✿‿✿
luni, 17 iunie 2013
Despre poezie...
"Poezia este un joc al fanteziei, o sfâşiere
lăuntrică exprimată armonios, o armă împotriva
morţii, un telefon fără fir, este absenţa
şi prezenţa himericei iubiri, duşmană a
sentinţelor de orice fel, poezia este
multicoloră ca sufletele noastre,
un concert scris pe clapele calculatorului,
un balet pentru cei care nu mai pot merge,
un sărut ce poate fi refuzat, dar ce nu este poezia?
Orice, în afară de opacitate."
(Boris Marian Mehr)
✿‿✿
Lasă-ți lumea ta uitată de Mihai Eminescu
Lasă-ți lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ți-ai da viața toată,
Nime-n lume nu ne știe.
Vin' cu mine, rătăcește
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezește
Glasul vechilor păduri.
Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Și afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Părul tău ți se desprinde
Și frumos ți se mai șede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rariște de fag.
Îi răspunde codrul verde
Fermecat și dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.
Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaș.
Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.
Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Și visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.
De-al tău chip el se pătrunde
Ca oglinda îl alege -
Ce privești zâmbind în unde?
Ești frumoasă, se-nțelege.
Înălțimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.
E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiți,
Și suntem atât de singuri
Și atât de fericiți!
Numai luna printre ceață
Varsă apelor văpaie,
Și te află strânsă-n brațe,
Dulce dragoste bălaie.
de Mihai Eminescu
Mi te dă cu totul mie,
De ți-ai da viața toată,
Nime-n lume nu ne știe.
Vin' cu mine, rătăcește
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezește
Glasul vechilor păduri.
Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Și afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Părul tău ți se desprinde
Și frumos ți se mai șede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rariște de fag.
Îi răspunde codrul verde
Fermecat și dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.
Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaș.
Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.
Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Și visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.
De-al tău chip el se pătrunde
Ca oglinda îl alege -
Ce privești zâmbind în unde?
Ești frumoasă, se-nțelege.
Înălțimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.
E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiți,
Și suntem atât de singuri
Și atât de fericiți!
Numai luna printre ceață
Varsă apelor văpaie,
Și te află strânsă-n brațe,
Dulce dragoste bălaie.
de Mihai Eminescu
✿‿✿
Floarea Vieţii
Simbolul florii vieţii se regăseşte în multe din culturile din
întreaga lume fie ele străvechi sau moderne - şi bineînţeles şi în
România, mai ales în zona de nord a ţării – dar nu numai, în acest
simbol se regăsesc toate elementele constitutive ale universului - pe
care noi le numim "solide platonice".
La nivel subconştient, avem toată această cunoaştere, este uneori doar necesar un imbold, o informaţie, un cuvânt sa ne reamintim, ceea ce stim deja.
La nivel subconştient, avem toată această cunoaştere, este uneori doar necesar un imbold, o informaţie, un cuvânt sa ne reamintim, ceea ce stim deja.
✿‿✿
marți, 11 iunie 2013
Muzeul Orsay
Muzeul Orsay, Paris
Un muzeu extraordinar, cu o arhitectura interesanta, aflat in incinta unei foste gari, un muzeu ce adaposteste frumoasele picturi ale lui Monet, Manet, Renoir, Degas, Ingres, Cezanne, si ale altor mari artisti, un muzeu pe care nu l-am vizitat inca, dar care e pe lista prioritatilor este Muzeul Orsay din Paris.
Interiorul muzeului Orsay
Muzeul Orsay (Le Musée d'Orsay) se afla pe malul stang al Senei, gazduit de fosta gara Orsay, un impresionant edificiu construit in stil beaux-arts intre anii 1898-1900. Cuprinde in principal arta franceza, datand din 1848 pana in 1915, incluzand sculpturi, picturi, mobila si fotografie, fiind cunoscut mai ales pentru lucrarile impresioniste si post-impresioniste.
Interiorul muzeului Orsay
In 1977, guvernul francez a decis transformarea garii in muzeu. Renaud Bardon, Pierre Colboc si Jean-Paul Philippon au fost designerii acestui edificiu, iar de partea de constructie s-a ocupat grupul industrial Bouygues. Aceasta transformare care a durat din 1980 pana in 1986 a fost supravegheata de arhitectul italian Gae Aulenti.
Orologiul de la muzeul Orsay
Noul muzeu a fost deschis de catre presedintele François Mitterrand la 1 decembrie 1986.
In piata muzeului sunt expuse sase sculpturi alegorice din bronz, create initial pentru Expozitia Universala din 1878. Acestea sunt:
- America de Sud de Aimé Millet
- Asia de Alexandre Falguière
- Oceania de Mathurin Moreau
- Europe de Alexandre Schoenewerk
- America de Nord de Ernest-Eugène Hiolle
- Africa de Eugène Delaplanche
America de Sud
Aimee Millet
Am amintit cativa pictori ale caror lucrari sunt expuse la Muzeul Orsay. Voi aminti si cativa sculptori ale caror opere apartin de asemenea muzeului: François Rude, Jules Cavelier, Jean-Baptiste Carpeaux, Auguste Rodin, Paul Gauguin, Camille Claudel and Honoré Daumier.
Poarta Infernului
Pranzul la iarba verde
Claude Monet
✿‿✿
Abonați-vă la:
Postări (Atom)