Privindu-te eu uit ca mai existi
se isca-n mine ceea ce tu isti:
un timp in care timpul creste bun
si fericite pajisti il adun
iar ochii mei de bucurii par tristi:
privindu-te, eu uit ca mai existi
(topiri de trup in arderea de tot
vag desenate umbre care pot
ametitor invinge gand si dor
seminte-n viul lung leganator
in sus in jos ametitor inot :
topiri de trup in arderea de tot)
Ce ierburi fi-vom ce pamant duios
ce glesne saruta-vom luminos
ce fiare imblanzi-vom ce azur
vom rasturna in chipul nostru pur
cand clopote vor bate-armonios
ce ierburi fi-vom ce pamant duios!
Din volumul Radu Carneci, Clipa eterna, Editura Eminescu, 1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu