Poezie ` Macii

Macii
Ardeau ca nişte facle vii, în vârf de firave tulpini. Îşi înălţau râzând zglobii obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi braţele de floare învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu, departe cîmpul rămânea, atât de singur şi pustiu în urma mea.
Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet, toţi macii mei s-au scuturat ca nişte lacrimi pe parchet.

poezie de Magda Isanos