O, dragostea

E dragostea amor de porumbei,
Pe coama casei dragostea isi canta,
Si-apoi spre cer ii vezi ca se avanta,
Mai fericit nu-i nimenea ca ei.
E dragostea un vis fara sfarsit
In clipa-n care inima iti bate
Sa se sfarseasca crezi ca nu se poate.
Raspunsul vei afla tu negresit.
E dragostea un dar cazut din cer
Pe umerii ce tineretea-si poarta,
Si daca este scris de soarta
E-al fericirii mesager.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa imagine: http://www.porumbei.ro/

Iubirea, NU are o zi specială ~ea este sau nu este ~ în noi înşine

ღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღ

"Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile."
- Paulo Coelho

Când iubim suntem mai frumoși, mai buni, mai îngăduitori, mai plini de viață. Și indiferent câte definiții am încercat de-a lungul timpului să-i atribuim, ea ne-a surprins întotdeauna cu câte ceva. Pentru că așa e iubirea. Un vulcan care astăzi e liniștit, iar mâine erupe și inundă inimile cu lavă fierbinte.

Fie că vă sărbătoriți dragostea azi mai mult decât de obicei sau în fiecare zi la fel, eu vă doresc să aveți o viață plină de iubire și de împlinire sufletească! 

 

  ~ Floarea sufletului meu ~ Un  Buchet de Bujori pentru fiecare dintre voi

ღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღღ

Iubirea / Modestia

"Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui."
- Mahatma Gandhi

 Să aveți o zi minunată, plină de iubire, de viață și de frumos!

Suspin

NERO

"Am rămas faţă în faţă, încordaţi, cu ochii ţintă unul la altul, traşi parcă de firul acesta întins care ne lega privirile, el câinele şi eu omul. Simţeam că-i e frică de mine şi nu mă putea împiedica să-mi fie frică de el. Nici unul nu se mişca, spre a nu rupe un anumit echilibru creat. Ceva obscur, ceva originar ne lega într-o asemenea unitate, încât simţeam că suntem, el câinele şi eu omul, feţele unui aceluiaşi act existenţial. Berdiaev are dreptate: omul poate avea relaţii METAFIZICE cu câinele."(Constantin Noica)

Bucuria lucrurilor simple

Așadar „sfânta simplitate” este primăvara minții, a inimii, a vieții, este locul de întâlnire cu Dumnezeu… Iar dacă îl avem pe El, ne este suficient, căci „toate celelalte se vor adăuga vouă”(Matei 6,33).

Omul frumos

"Ce frumos e omul când e fericit! Toată fiinţa îi dă pe-afară de atâta dragoste. De-abia aşteaptă să-şi reverse iubirea într-o altă inimă şi işi doreşte ca toţi oamenii din jur să zâmbească şi să fie veseli. Şi fericirea ta e molipsitoare". 

( poveste Nopti albe, de Feodor Mihailovici Dostoievski, 

aparuta in volumul Sapte povesti de dragoste )

Frumosul din ochii celuilalt

"Se spune ca Frumosul s-a nascut intr-o pestera, atunci cand, la lumina focului, doi indragostiti se priveau indelung, in tacere caci trebuia sa se desparta. Si-atunci el, de disperare, ca sa n-o piarda, a pus mana pe o bucata de carbune si a desenat conturul umbrei ei, pe care flacara o proiecta pe zid.
Si de atunci, Frumosul a ramas, pesemne, ca un strigat mut de indragostit in pestera vietii."

“Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva. Omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii in lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva.”

 Fragmente: Dan Puric despre Frumos

Zâmbete

Zâmbeşti cu mulţumire când toate îţi merg bine,

  Zâmbeşti cu încântare norocul când revine,

  Zâmbeşti cu modestie spre lauda adusă,

  Zâmbeşti simţind plăcere de gluma bine spusă.

 
Zâmbeşti cu resemnare când totu-i doar trecut,

  Zâmbeşti plin de visare spre drumul început,

  Zâmbeşti cu supărare când nu ai de ales,

  Zâmbeşti cu indulgenţă când nu eşti înţeles.

 
Zâmbeşti plin de speranţă, luând viaţa în piept,

  Zâmbeşti satisfăcut spre omul înţelept,

  Zâmbeşti plin de iubire spre omul ce ţi-e drag,

  Cu dragoste zâmbeşti copilului din prag.

 
Zâmbeşti cu nostalgie spre ziua cea de mâine,

  Zâmbeşti cu grea tristeţe când nu ai bani de pâine,

  Zâmbeşti cu ironie când unii mari se cred,

  Zâmbeşti cu răutate când şi bogaţii pierd.

 
Zâmbeşti dulce şi tandru când visul te dezmiardă,

  Zâmbeşti cu înţeles când alţii ştiu să piardă,

  Zâmbeşti cu simpatie spre un copil deştept,

  Zâmbeşti plin de acreală când omul nu e drept.

 
Zâmbeşti cu mare spaimă când răul l-ai făcut,

  Zâmbeşti cu întristare găsind alt început,

  Zâmbeşti plin de uimire surprizei neaşteptate,

  Zâmbeşti surprinzător când inima mai bate.

 
Zâmbeşti făcând cu ochiul, cu înţeles complice,

  Când şeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,

  Zâmbeşti cu oboseală la un sfârşit de drum,

  Zâmbeşti şi după moarte, dar nu ştii cui şi cum.

 
poezie de Viorica Pop

Joc la soare - Constanţa Buzea

Iată lanul cu lalele
Unde stau doi pui de lele.
Lelea-i mică, cu ilic
Şi cu nasul foarte mic.

Nici băiatul nu e mare,
Are ghete în picioare,
Are nasturi în perechi
Şi o şapcă pe urechi

- Ce râzi, lele-aşa de tare?
Stai mai bine în picioare
Să te văd cât eşti de mare.
Dă-mi şi mie un boboc,
Şi să-ncepem noi un joc,
Joc la soare, joc mânzoc
Doi la dreapta, doi pe loc,

Doi paşi mici la stânga, doi,
Şi la urmă, hai la turmă, Să găsim un miel plăpând
Cu boticul în pământ, În pământ cu iarbă verde
Unde cărăbuşul pierde
Un papuc,
De năbuc,
Şi tot el tace năuc.