Zâmbete

Zâmbeşti cu mulţumire când toate îţi merg bine,

  Zâmbeşti cu încântare norocul când revine,

  Zâmbeşti cu modestie spre lauda adusă,

  Zâmbeşti simţind plăcere de gluma bine spusă.

 
Zâmbeşti cu resemnare când totu-i doar trecut,

  Zâmbeşti plin de visare spre drumul început,

  Zâmbeşti cu supărare când nu ai de ales,

  Zâmbeşti cu indulgenţă când nu eşti înţeles.

 
Zâmbeşti plin de speranţă, luând viaţa în piept,

  Zâmbeşti satisfăcut spre omul înţelept,

  Zâmbeşti plin de iubire spre omul ce ţi-e drag,

  Cu dragoste zâmbeşti copilului din prag.

 
Zâmbeşti cu nostalgie spre ziua cea de mâine,

  Zâmbeşti cu grea tristeţe când nu ai bani de pâine,

  Zâmbeşti cu ironie când unii mari se cred,

  Zâmbeşti cu răutate când şi bogaţii pierd.

 
Zâmbeşti dulce şi tandru când visul te dezmiardă,

  Zâmbeşti cu înţeles când alţii ştiu să piardă,

  Zâmbeşti cu simpatie spre un copil deştept,

  Zâmbeşti plin de acreală când omul nu e drept.

 
Zâmbeşti cu mare spaimă când răul l-ai făcut,

  Zâmbeşti cu întristare găsind alt început,

  Zâmbeşti plin de uimire surprizei neaşteptate,

  Zâmbeşti surprinzător când inima mai bate.

 
Zâmbeşti făcând cu ochiul, cu înţeles complice,

  Când şeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,

  Zâmbeşti cu oboseală la un sfârşit de drum,

  Zâmbeşti şi după moarte, dar nu ştii cui şi cum.

 
poezie de Viorica Pop