"Atâta
timp cât poţi privi cerul fără teamă, ştii că eşti curat pe dinăuntru
şi că vei fi din nou fericit. Şi atâta timp cât există această mulţumire
interioară, mulţumirea pentru natură, Dumnezeu şi multe altele, atâta
timp cât o porţi în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poţi pierde
totul: bogaţia, prestigiul, dar mulţumirea interioară poate fi doar
ascunsă şi te va face, atâta timp cât trăieşti, din nou şi din nou
fericit." - Anne Frank
"Florile?
Este atâta iubire în flori! Nici nu ar avea cum să fie altfel de vreme
ce toate s-au născut dintr-o poveste frumoasă de iubire. E de ajuns să
le privești și vei înțelege. Câtă iubire se ascunde între petalele
unui bujor! Despre el se spune că ar fi fost o plantă obișnuită care
creștea prin pădure, ascuns în umbra copacilor și a ierbii înalte. Tot
în umbra pădurii își promiteau iubire veșnică un băiat și o fată.
-Promit să te iubesc atâta timp cât... atâta timp cât... Băiatul își
roti disperat privirea în jur. O iubea dar nu era prea priceput în a
folosi cuvintele. -Promit să te iubesc atâta timp cât va trăi floarea aceasta! spuse el arătând spre bujorul înflorit și răsuflând ușurat. Fata a luat bujorul și l-a plantat cu grijă în dreptul ferestrei sale.
Bujorul a înflorit și le-a bucurat sufletul cu frumusețea și parfumul
său. A înflorit nu o dată ci de mai multe ori bucurându-i zile întregi
cu parfumul lui dulceag. Dar într-o dimineață, fata a văzut că toate
petalele s-au scuturat și zăceau împrăștiate pe pământ. Până în toamnă
și frunzele s-au îngălbenit și s-au uscat. Nu există tristețe mai
mare decât să-ți vezi iubirea cum se stinge! Sau cel puțin așa gândea
fata. Primăvara următoare, bujorul a răsărit din nou și a înflorit mult
mai bogat ba chiar s-au născut și noi plante. An de an a continuat să îi
bucure cu florile lui frumoase și parfumate. Iubirea nu moare, doar
că uneori are nevoie să se scuture de hainele vechi și să se îmbrace cu
unele noi, mai frumoase, mai încăpătoare. Ai încredere și răbdare!"
