"Urându-i-se singur în stihii,
A vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii
Si s-a gândit din ce sa-i faca,
Din borangic, argint sau promoroaca,
Frumosi, cinstiti, nevinovati.
Se puse-asezamântul dintre frati.
Dar i-a iesit cam somnoros si cam
Trândav si naravas stramosul meu
Adam;
Ca l-a facut, cum am aflat,
Cu praf si nitelus scuipat;
Ca sa încerce daca un altoi
De stea putea sa prinda pe noroi,
Ca, de urât, scuipând în patru zari,
Stingher,
Facuse si luminile din cer.
Dar iata ca l-a nimerit,
Din pricina aluatului, gresit,
Si ca Adam, întâiul fiu
Al Domnului, iesise, parca, si zbanghiu.
Nu-i vorba, nici o poza nu ne-nvata
Cum ar fi fost omul dintâi la fata.
Nici unda lacului nu l-a pastrat,
În care se-oglindea la scapatat.
Puterea lui dumnezeiasca,
Dormind mereu, cata sa-l mai trezeasca;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Si-a zamislit-o si pe Eva.
Mai poti casca de lene, iarasi,
Când ai o sora si-un tovaras?
S-au luat de mâini si-au cutreierat
Gradina toata-n lung si-n lat.
Sa nu te miri ca, sovaind si mici,
Li se julea si nasul prin urzici."
Tudor Arghezi în Adam şi Eva
"Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului."
Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
✿‿✿
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu