Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani
La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului
Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui
Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei
si al bunei dispozitii.
Dragobete era ziua cand
fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era
frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand
primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei,
viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra
pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca,
intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora
erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor,
in timp ce se rosteau cuvintele: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La
toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".
In dimineata zilei de
Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau
si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si
tenul placute admiratorilor.
De obicei, tinerii, fete
si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de
Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti
intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se
transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura.
De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste
dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.
Dragobetele trebuia tinut
cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii
nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o
fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al
sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai
fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau
se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.
Dragobete - sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor
El este
sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri,
ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate
in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din
anul viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se
intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an.
Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!"
Dragobete identificat cu Navalnicul
Dragostea curata a
tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de
padure, este pusa sub protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica
a Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile
fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).
Etimologia cuvantului Dragobete
Una din ipoteze este ca
Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti - a fi drag. O
alta ipoteza spune ca numele provine din cuvintele dacice trago - tap si
bete - picioare (pedes, in latina).
Pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede - bete (cum se
numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza
puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.
Culegatorii de folclor de
la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al
XX-lea au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare,
precum "Ioan Dragobete", "Dragostitele", "Santion de primavara", "Cap de
primavara" sau "Cap de vara intai", dar si "Dragomiru-Florea" sau
"Granguru". In unele traditii este numit fiu al Babei Dochia si cumnat
cu eroul vegetational Lazarica.
✿‿✿
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu