"Primăvara șovăie să-mi între în casă, în inimă, în ziar, în suflet. Bate frumos la ușă, eu dau fuga să-i deschid, numai că EA se răzgândește în ultima clipă să mai vină: își uitase cocorii. Și jocul se repetă - iar bate, eu mă reped la ușă, însă în prag nu-i decât adierea ei: se întorsese căci nu luase cu ea norii. Dar, într-o bună zi, tot o prind eu, fie și numai pentru a-i scoate toate păsările din cap. Numai să vină, că, după semnalele pe care le am, se pare că a fost oprită pe undeva, într-o sală de așteptare, pe motiv că n-ar viză să intre-n suflete. Orice s-ar întâmpla însă, n-o mai pot opri nici toate autoritățile din lume. EA o să vină. Deja, pe cei mai tineri, i-a învăluit în aerul ei, prinzându-i în lațuri de iubire, trimițându-i pe toți în șomaj de vise, punându-i să se sărute printre inflațiile de muguri și cercei".
"Mai e puțin și Primăvara o să ajungă prim-ministru, un prim-ministru ce remaniază iubiri vechi, un prim-ministru ce încarcă bugetul de dor, făcând să crească producția de suflete, depășind planul de sentimente. Primăvara este cea care va da o hotărâre, o Hotărâre de Primăvară, prin care chiria pe locurile din inimi va fi doar un bănuț, în așa fel încât să ne avem unii pe alții la inimă fără să ne coste ceva.
Ieșiți din case, nu mai hibernați, Primăvara nu vine prin cablu! Cocorii nu vin prin cablu! Nu le încape zborul!
Ieșiți afară din adăposturile hibernale și lăsați-vă sfâșiați de Primăvara asta care încă șovăie să intre în case!..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu