"Cărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaş.
Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în vise.
Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre.
Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Desluşind runele ciudate de pe aripile ce lopătează leneş, înţelegi că ele vorbesc despre oraşe de cristal şi subterane pline de monştri, şi regine misterioase şi secole îngropate în uitare, numai şi numai pentru că toate aceste minuni, miraculoase sau înfricoşătoare, se află deja în tine. Se aflau acolo înainte să-ţi începi călătoria. Citind şi zburând, ceea ce e unul şi acelaşi lucru, nu faci decât să desenezi harta magică a propriului tău suflet. Ai ştiut că eşti atât de complicat? Ai fi bănuit că trăiesc atât de multe lumi în tine?"
Mircea Cărtărescu
Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în vise.
Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre.
Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Desluşind runele ciudate de pe aripile ce lopătează leneş, înţelegi că ele vorbesc despre oraşe de cristal şi subterane pline de monştri, şi regine misterioase şi secole îngropate în uitare, numai şi numai pentru că toate aceste minuni, miraculoase sau înfricoşătoare, se află deja în tine. Se aflau acolo înainte să-ţi începi călătoria. Citind şi zburând, ceea ce e unul şi acelaşi lucru, nu faci decât să desenezi harta magică a propriului tău suflet. Ai ştiut că eşti atât de complicat? Ai fi bănuit că trăiesc atât de multe lumi în tine?"
Mircea Cărtărescu
✿‿✿
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu