Din viaţa noastă fac parte, în egală măsură şi zilele posomorâte dar şi zilele senine, în care zâmbim pană şi la o rază de soare. Zilele senine vin şi din sufletul nostru dar şi din exterior fiind inluenţate de tot ceea ce ne inconjoară. Când ne referim la o zi frumoasă din vianţa noastră, dorim ca acea zi să fie linistită, însorită cu un cer albastru sclipitor fără nori. Acestă atmosfera parcă trezeste în noi sufletul jucăuş al unui copil plin de energie care este în căutarea lucrurilor noi, descoperirea clipelor frumoase, fară griji. Sufletul parcă ne este mai uşor. În acest cadru mistic, cerul poate deveni cenuşiu, iar urme de ceaţă pot aparea. Divese forme de norişorii pufoşei şi albi apar, iar razele soarelui le cor crea un decor perfect pentru ziua noastră frumoasă şi însenintă de gânduri bune şi clipe minunate. Cum oare reuşeste un cer limpede şi albastru să ne sporească bunadispoziţie şi că creeze o zi parcă lipsită de griji. În acea zi parcă auzim si glăsciorul păsărelor, care ne ciripeşte un cânt lin şi melodios. Natura parcă este a noastră şi suntem surprinşi cât de frumoasă şi prietenoasă poate fi.
Totuşi, în cazul în care norii îşi fac apariţia, nuanţând
cerul cu umbrele lor plutitoare, noi îi permitem, uneori, acestei
schimbări de vreme să ne coboare nivelul energiei şi să ne diminueze
entuziasmul, ceea ce ne poate induce o stare de depresie. Zilele
posomorâte fac parte din viaţă, în egală măsură, precum zilele
binecuvântate cu lumina soarelui. Ele ne arată o perspectivă diferită
asupra lumii şi ne ajută, totodată, să preţuim momentele luminoase care
vor urma, negreşit. O zi ploioasă, cu cerul noros, contribuie la
purificarea aerului, îndepărtând energia stagnantă. Cu toate acestea,
îţi este greu să alungi propria stare de melancolie, ori simţământul că
ziua a fost distrusă, prin prezenţa aparent ameninţătoare, apăsătoare, a
norilor. Totuşi, dacă îţi poţi aminti că aceste nuanţe cenuşii nu vor
dăinui, pentru totdeauna, şi că, deşi tăinuit de nori, acelaşi cer
albastru se întinde, nemărginit, vei descoperi că splendoarea zilei nu
face decât să se joace “cucu-bau”, “de-a baba mija”, cu tine. Aidoma
întâmplărilor nefericite şi tulburărilor care se interpun, în
răstimpuri, stăvilind revărsarea strălucirii propriilor existenţe, norii
se risipesc în cele din urmă, iar noi ne deschidem spre orizonturi şi
mai luminoase.
Prin
urmare, data viitoare când te trezeşti într-o realitate noroasă,
aminteşte-ţi că aceste nuanţe cenuşii nu au decât un caracter temporar,
în viaţă. De asemenea că, oricât de greu ar cădea ploaia, sau oricât de
rece şi pătrunzătoare ar fi ceaţa, norii se vor risipi, soarele va
irumpe, iar tu vei zări bolta cerească, care a fost dintotdeauna şi va
fi, în veci, de un azur scânteietor, superb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu