Povestioara Mărţişorului

Mărţişorul este considerat simbolul primăverii, iar pe 1 Martie este sărbătoarea românească a primăverii, prima zi din luna martie, ne bucurăm de revenirea la viaţă a naturii dăruind flori şi mărţişoare. Se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu război, dar şi dragoste pentru tot ce este frumos, roşu şi sănătate şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii, albul, culorile şnururilor împletite care alcătuiesc mărţişorul, în forma lui clasică.

Iniţial, mărţişorul era o monedă din aur sau din argint, la care se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite (unul roşu şi altul alb). Mai mult, există credinţa conform căreia această amuletă aduce noroc şi fericire. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr şi-l ţineau astfel până ce înflorea primul pom (de obicei, până la sfârşitul lunii martie). După aceea, cu şnurul legau o creangă a pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă, scrie eva.ro. În unele zone, scopul purtării Mărţişorului este să-ţi apropii soarele. Aşa te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, frumuseţe, veselie şi sănătate, cinste şi iubire. Dăruind un mărţişor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare.

Un alt obicei de la sate este ca ţăranii să pună copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele îl poartă ca să nu le ardă soarele. Mai mult, cine nu le poartă are să se ofilească. Oamenii din popor mai ştiu că mărţişorul trebuie purtat ca un lucru sfânt, nu ca pe o podoabă ori că o jucărie.

Tradiţia spune că mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 Martie până când se arată primăvara, se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

Mituri ale mărţişorului

• Voinicul care a eliberat Soarele: Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi de veselie şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată, a căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

• Lupta Primăverii cu Iarna: în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul și gerul să distrugă floarea, scrie public.asu.edu. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

• Sosirea primăverii şi mărţişorul sunt legate şi de o altă străveche zeitate a pământului, Baba Dochia, personaj tradiţional de la care provin şi celebrele babe, sărbătorite de la 1 la 9 martie. În legendele Babei Dochia, firul mărţişorului simbolizează atât zilele anului, cât şi viaţa omului - prin aluzia la firul vieţii copilului -, tors de Ursitoare la naşterea micuţului, scrie businesswoman.ro. În aceste legende apare şi un tânăr pe nume Mărţişor, care, cu o floare magică, o salvează pe fata vitregă a Babei de răutăţile acesteia, pentru ca apoi să o pedepsească pe însăşi Baba Dochia.

Originea mărţişorului

Majoritatea specialiştilor consideră că originea sărbătorii este daco-tracică, însă ea prezintă şi influenţe romane. Atât la romani, cât şi la geto-daci, anul începea la 1 Martie. Numele lunii martie, cunoscută în popor drept mărţişor sau marţ, provine de la numele zeului Marte, divinitate asociată războiului, dar şi fertilităţii şi vegetaţiei.

Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenta sa atat la romani cat si la bulgari (sub numele deMartenita) este considerata ca fiind datorata substratului comun daco-tracic, anterior romanizarii la primii si slavizarii la cei din urma.

Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.

Sarbatoarea Martisorului este o datina precrestina a carei semnificatie a ramas aceeasi de-a lungul timpului, simbolul venirii primaverii. La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta conform careia aceasta amuleta aducea noroc si fericire.

Exista totusi o legenda a aparitiei traditiei de martisor conform careia Soarele a coborat pe pamant la o hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase, pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar curajos s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l invinga pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer inveselind si bucurand lumea, a reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar tanarul nu a  ajuns sa vada primavara. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu - rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului, albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Astazi, martisorul este purtat intreaga luna martie, dupa care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede ca acesta va aduce belsug in casele oamenilor, iar daca cineva isi pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va implini numaidecat. La inceputul lui aprilie, intr-o mare parte a satelor Romaniei pomii sunt impodobiti de martisoare.

Sursa: http://www.traditii.ro/martisoare.php, http://www.puterea.ro/special/povestea-martisorului-simbolul-primaverii-traditii-si-obiceiuri-de-1-martie-109654.html

✿‿✿