Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine..

Iubeste-te pe tine in primul rand! Iubeste-i pe cei de langa tine! Iubeste viata! Respiratia! Aerul! Natura! Culorile! Mirosurile! Simte si apreciazatotul!

Iubeste ceea ce faci pentru ca oamenii care fac totul din iubire si radiaza oenergie pozitiva! Nu uita ceea ceemani... aceea atragi!

Fa din viata ta o viata cu senssi viata iti va da sens!

Sa oferim ceea ce avem! Saactionam proportional cu priceperea noastra! Sa nu ne incarcam cu mai multdecat putem duce ca atunci ne prea ingreunam! Sa oferim celorlati ceea ce avem deja! Cu catoferi mai mult, cu atat primesti mai mult!

Si nu uita ca nimeni nu lupta cunimeni, decat cu sine insusi! Cand te vei invinge pe tine, vei invinge lumea! Cand te vei iubi pe tine, vei iubi lumea! Cacitotul incepe si se termina cu tine!

Fii asemenea unui copil carecrede ca e capabil de orice, are curaj si nu se teme, e plin de curiozitate sideschis sa perceapa lucruri noi, crede in propria putere si e plin de credinta,nu se gandeste la trecut sau nu isi face griji pentru viitor, se bucura delucruri simple, apreciaza viata si o savureaza... fii un copil!

Fa ceea ce iti face placere si teincarca cu energie pozitiva, respecta-te pe tine insuti si respecta-tidorintele. Dorintele suntem noi care ne chemam persoana care vrem sa devenimpentru a ne reintregi! Prin dorinte ne cautam pe noi! Prin dorinte cautamfericirea, implinirea, bucuria! Dar toate astea sunt in noi! Deci noi ne cautampe noi! Dorintele te duc acolo unde trebuie sa fii, ca sa fii cine esti tu cuadevarat!

Dumnezeu (Universul sau Totul,cum vrei sa-i spui) ne iubeste cand iubim. Dumnezeu e inima, e iubirea! Iarcand iubim si ne deschidem bratele... primim! Sa primim si sa imbratisam tot ceviata ne ofera! Totul!

✿‿✿

Când pantofii ţi se potrivesc - Osho

''A fi extraordinar nu are legătură cu ceea ce faci, ci cu ceea ce eşti. Iar tu eşti deja extraordinar, fiecare om e unic, nu e nevoie să demonstrezi aşa ceva. Dacă încerci s-o demonstrezi, nu vei face decât să demonstrezi opusul.Dacă vrei să demonstrezi un lucru înseamnă că ai îndoieli în privinţa lui.Vrei să-ţi spulberi îndoielile prin intermediul părerii celorlalţi, văzându-te prin ochii lor. Nu eşti convins cu adevărat că eşti o persoană frumoasă, ai vrea ca ceilalţi să spună că eşti astfel. Poţi să crezi cât vrei tu că arăţi bine, dar nimeni nu te vede aşa din cauză că toată lumea e preocupată de propria frumuseţe, nu-i stă gândul la a ta. Iar dacă dă cineva din cap zicând că da, eşti frumos sau frumoasă, cel sau cea care spune asta o face pentru că aşteaptă ca şi tu, la rândul tău, să dai din cap afirmativ la adresa propriei sale frumuseţi. E un târg reciproc: tu îmi împlineşti egoul, eu îl împlinesc pe-al tău. Ştiu prea bine că nu eşti frumos, tu ştii bine că eu nu sunt frumos, dar îţi satisfac egoul, aşa că şi tu îl satisfaci pe-al meu. Dovezile sunt necesare doar în cazul minciunilor – reţineţi asta. De aceea Dumnezeu nu poate fi dovedit – fiindcă el e adevărul ultim. Dovezile sunt necesare în cazul minciunilor; adevărul nu are nevoie de nicio dovadă.'' Osho

 

 Când pantofii ţi se potrivesc

 Cartea scoate în evidenţa înţelesul adânc al câtorva parabole taoiste celebre însă dacă doriţi să folosiţi la maxim cartea, înainte de a citi ce spune Osho, făceţi-vă un pic de timp şi urmăriţi să găsiţi propria explicaţie asupra parabolelor prezentate.

Osho reuşeşte şi în această carte să prezinte învăţăturile orientale (în acest caz, pe cele ale lui Chuang Tzu) într-un mod accesibil minţii occidentale. Pe măsură ce creşte capacitatea noastră de a înţelege condiţionările minţii nostre, creşte şi capacitatea nostră de a transcende mintea.

Iata si cateva fragmente din carte:
Chuang Tsu este o înflorire dintre cele mai rare, mai rară şi decât un Buddha sau un Iisus. Fiindcă Buddha şi Iisus pun accentul pe efort, iar Chuang Tse pe uşurinţă. Multe se pot realiza cu efort, dar şi mai multe cu uşurinţă. Multe se pot face cu voinţă, dar şi mai multe abandonând voinţa. Iar tot ceea ce obţii prin voinţă va rămâne mereu o povară pentru tine; se va crea un conflict permanent, o tensiune interioară, lucrul obţinut putând fi pierdut în orice moment. Trebuie să îl menţii continuu – iar menţinerea lui consumă energie, menţinerea lui va sfârşi prin a te irosi. Doar acel lucru la care ajungi cu uşurinţă nu va fi nicicând o povară pentru tine şi doar ceea ce nu e o povară poate fi veşnic. Numai ceea ce nu e câtuşi de puţin împotriva firii poate rămâne cu tine pururea. Chuang Tsu spune că la real, la divin, la existenţial poţi ajunge dacă te pierzi cu totul în el. Chiar şi efortul de a ajunge la el devine o piedică – şi atunci nu te mai poţi pierde. Chiar şi efortul pe care-l faci ca să te pierzi constituie un obstacol. Cum ai putea face un efort ca să te pierzi? Toate eforturile se nasc din ego, iar prin efort, egoul e consolidat. Egoul reprezintă boala. De aceea trebuie să renunţi la orice efort, nu e nimic de făcut; trebuie să te pierzi cu totul în existenţial. Trebuie să devii din nou asemenea unui copil mic, abia născut, care nu ştie ce e bine, nu ştie ce e rău, nu cunoaşte niciun fel de distincţii. Odată ce au apărut distincţiile, odată ce ştii că aşa e bine şi invers e rău, te-ai îmbolnăvit deja şi eşti departe de realitate.

Când îţi e uşor, atunci e bine. Începe bine şi-ţi va fi uşor.

Şi acesta este criteriul: dacă, atunci când faci ceva, simţi că ţi-e uşor, atunci e bine. Dacă îţi e incomod în orice fel, atunci ceva nu e bine. Dacă eşti încordat înseamnă că viaţa ta nu curge cu uşurinţă. Când nu poţi să dormi, nu poţi să te relaxezi, nu poţi să te detaşezi înseamnă că viaţa ta nu e uşoară – înseamnă că urmăreşti lucruri dificile, imposibile. Schimbă-ţi stilul de viaţă, căci te afli pe un drum greşit. Începe bine şi-ţi va fi mereu uşor, începe bine şi vei fi mereu odihnit – acesta este criteriul. Priveşte întotdeauna la ce se întâmplă în tine atunci când faci ceva: dacă ai un sentiment de pace, de odihnă, dacă te simţi bine în pielea ta, relaxat, atunci e bine. Acesta şi numai acesta este criteriul. Ce e bine pentru tine ar putea să nu fie bine pentru altcineva, ţine minte şi asta. Fiindcă s-ar putea ca ce e uşor pentru tine să nu fie uşor pentru altcineva – pentru el altceva poate să fie uşor. Deci nu are cum să existe o lege universală în această privinţă. Fiecare individ trebuie să afle singur ce anume e uşor pentru el. Nu asculta la ce spune lumea, fiindcă există oameni care ar vrea să-ţi impună legile lor. Aceşti oameni sunt duşmani, sunt criminali.
Niciun om care a înţeles viaţa n-ar vrea să-ţi impună ceva. El nu va face decât să te ajute să trăieşti cu uşurinţă, astfel încât tu să poţi afla singur ce ţi se potriveşte.

Reţineţi lucrul acesta: atunci când copilul e fericit, nu creaţi niciodată în mintea lui asocierea cu ceva rău, altminteri adânc în mintea lui se va înrădăcina ideea că fericirea e un lucru rău.

Credeţi că vă aflaţi aici datorită societăţii; credeţi că vă aflaţi aici datorită moralităţii şi aiurelii care ţine de ea; credeţi că vă aflaţi aici datorită Bibliei, Coranului, Gitei. Nu! Natura există în absenţa oricăror legi. Ea îşi are legile ei intrinsece, dar nu e vorba despre legi aprobate de oameni. Ele n-au nevoie de aprobarea voastră; există dintotdeauna, iar viaţa le urmează mereu. Dacă nu intervii în niciun fel, vei ajunge la destinaţie imediat; dacă intervii în bunul mers al vieţii, atunci dai de necaz. Aşa că atunci când te afli în suferinţă, în necaz, să ştii că te-ai opus legilor naturii. Până când nu încetezi să te mai opui, nu e nimic de făcut. La asta se rezumă întreg mesajul lui Chuang Tsu: nu te opune naturii. Permite-i să se desfăşoare, urmeaz-o, încrede-te în ea. Din ea ai venit, ea îţi e mamă, ea e izvorul; iar într-o zi te vei întoarce la ea – ea e destinaţia ultimă. Şi-atunci de ce, între acestea două – venirea şi plecarea ta – să i te opui, de ce să lupţi?

El însă era fericit şi a rămas sincer faţă de tao al său, faţă de natura sa interioară. Şi a zis: „Altă cale nu e posibilă. Dacă suferiţi, suferiţi din cauza aşteptărilor voastre, nu din cauza mea.” Eşti aici ca să te împlineşti pe tine însuţi, ceilalţi sunt aici ca să se împlinească pe ei înşişi. Dacă aşteaptă ceva de la tine, e problema lor; vor suferi, dar tu n-ai de ce să devii fals pentru ei. Fii sincer faţă de natura ta interioară şi ajută-i pe ceilalţi să fie sinceri faţă de natura lor. Asta numesc eu un om religios. Un om religios e acela care e sincer faţă de natura lui lăuntrică şi îi ajută pe ceilalţi să fie sinceri faţă de propria lor natură. Te afli aici ca să-ţi împlineşti destinul, iar ceilalţi sunt aici ca să şi-l împlinească pe-al lor. Nu aştepta nimic din partea lor, altminteri îi vei determina să facă lucruri de ochii lumii, îi vei transforma în mincinoşi. Nu aştepta nimic de la nimeni şi nici nu împlini tu aşteptările pe care le au ceilalţi faţă de tine.
E anevoios, dar asta înseamnă sannyas, la asta se referă el. Nu hrăni aşteptările nimănui cu privire la tine. Nu le da celorlalţi câtuşi de puţin de înţeles că ai fi dispus să le împlineşti aşteptările. Oricât de mult ai avea de suferit din această cauză, fii gata să suferi, dar nu le permite celorlalţi să aibă aşteptări în ceea ce te priveşte. În caz contrar, lumea te va închide în ea şi aşa apare întemniţarea.

Cuprins
1. Când pantofii ţi se potrivesc
2. Turnul spiritului
3. Fuga de umbră
4. Cocoșul de luptă
5. Muntele maimuţelor
6. Simfonie pentru o pasăre de mare
7. Puhoaiele de toamnă
8. Ţestoasa
9. Ducele Huan și rotarul
10. Omul se naște în tao

✿‿✿

 

 

Noi, doar noi...

Dragii mei, lumea din ziua de astazi e frumos imbracata pe dinafara si GOALA pe dinauntru ! 

 

"I can't change the direction of the wind, but I can adjust my sails to always reach my destination."

 Jimmy Dean 

 

Totul tine de noi!

 

 

 

 

 

✿‿✿

 

Monday motivation...

 

✿‿✿

Viata pe un peron - Octavian Paler

"Nu vreau sa va conving de nimic, domnilor, si de fapt nu vreau nici macar sa ma credeti. Pur si simplu va rog sa ma ascultati. Asta e totul. Dupa aceea puteti sa ma considerati cum veti dori. Totdeauna mi-am zis ca daca are cineva rabdare sa ne asculte, jumatate din dreptate este împlinita. Dar s-o iau metodic, ca sa va crut totusi timpul."

"Există înfrangeri care nu coboară, ci înalţă!".

"Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atîrnat pe peretele sălii de asteptare. Cum ridic ochii, îl vad. Si de fiecare data citesc una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez.

Iata-le cum suna:

Prima porunca: Sa astepti oricît.

A doua porunca: Sa astepti orice.

A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent.

A patra porunca: Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.

A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur.

A opta porunca: Daca gîndul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavînd altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

A noua porunca: Binecuvînteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o tîrfa care nu te învinuieste ca esti egoist.

A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.

Ce buna idee am avut cu decalogul asta. De cîte ori sînt în dificultate, apelez la el. Ma uit si caut porunca de care am nevoie în clipa respectiva. Si imediat îmi revin. Nu stiu ce m-as fi facut fara asta. Poate ca omul s-a obisnuit sa i se porunceasca. El îsi permite sa fie surd la rugaminti, dar devine atent cînd i se porunceste."

✿‿✿

Jurnal - Oana Pellea (2)

"Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi.
De sus, orașul pare mai frumos și mai curat. Oamenii chiar sunt frumoși. Luminile orașului sunt calde și bune. De sus, o casă luminată e ca un cuib de păsări, îi simți căldura și îți dă un sentiment de siguranță, un sentiment de acasă.
Mi-e foarte dor de lucruri pe care nu le mai găsesc în jurul meu. Ce folos că găsesc toate prostiile în magazine luxoase sau de un gust îndoielnic, dacă ce caut eu nu mai este sau stocul e foarte mic și pe cale de epuizare. Mi-e dor de oameni delicați și buni. De oameni deștepți și generoși. De educație și de tradiție. Mi-e dor de bun-simț și bunăvoință."

 

✿‿✿

Jurnal - Oana Pellea (1)

" Orice aș face, nu pot înțelege timpul în care trăiesc. Și tot încerc, și văd în jurul meu oameni depresivi care și ei încearcă să înțeleagă sau să accepte. Ni se spune tot timpul că trebuie să ne adaptăm. La ce? Cum să mă pot adapta la o lume urâtă și bolnavă? Pentru că ochii mei așa o văd, ca pe o lume pur și simplu bolnavă. Nu, nu vreau să fiu bolnavă, nu, nu am cum să mă adaptez și nu vreau deloc să mă adaptez. Ar însemna să mă aliniez la un sistem sau la o existență sau la o realitate care pentru mine e stricată și nu are decât un singur drum, spre căderea totală. Nu. Mai bine rămân pe dinafară, mai bine zbor din când în când și mă topesc în cer, mai bine scriu de nebună cuvinte după cuvinte decât să trăiesc în și cu lumea pe care o văd."

Sursa: http://www.humanitas.ro/files/media/jurnal-pellea.pdf 

 

✿‿✿

Fii demn! - Dan Puric

O recomandare pentru voi - o carte plină de încărcătură emoțională!

 Cuvintele spun totul:

"Nu știu de ce, dar despre mamă n-am amintiri, ci fericiri."

"Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate? Pesemne că sunt niște bucăți de suflet ce te-nsoțesc mereu!"

"Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieții și mi-l înapoiau strivit, lovit și fără de viață. Trist, îmi luăm propriul suflet în brațe și-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind și se arunca naiv în brațele pofticioase ale celor din jur. Și din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieții, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop și dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem."

"Căci ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni."

Fii demn! - o carte care te îndeamnă către mai bine!
  

✿‿✿

Pământul sub tălpile ei, de Salman Rushdie

Un citat care sa va indemne sa cititi acest frumos roman.

„Întreaga-mi viață am adorat-o. Ce voce de aur, câtă splendoare. Cum mă înălța, cum mă adeverea, și-i veneram pământul de sub picioare.
Acum nu mai sînt sigur de nimic, albul e negru, frigul dogoare; căci ce am venerat iubirea mi-a luat, răpită de pământul de sub picioare.
Era pământul meu, muzica, drumul, a vieții cărare, cerul în strălucire, singura mea iubire, era pământul de sub picioare.
Coboară lin pe drumul tău întunecat, coboară sub pământ, te voi urma și eu curând, voi regăsi tot ce mi-e sfânt.
Îngăduie-mi să te iubesc, dă-mi voie să te izbăvesc, să te călăuzesc sub soare. Revino la iubire, revino la simțire, revino la pământul de sub picioare.” 

Romanul, publicat in 2000, este construit pe fundalul fascinant al mitologiei hinduse, cu largi incursiuni in magia folclorului indian, in vraja Orientului. Pe acest fundal de „O mie si una de nopti”, se tese o poveste vibranta de dragoste – integrabila in galeria legendarilor amanti din literatura –, plasata insa in lumea cintaretilor rock, indieni, englezi si americani. Un amalgam ametitor intre lumea ultramoderna a muzicii si cultura hindusa, cu zeii, miturile si conceptele ei. „O naratiune fabuloasa, incandescenta, plina de spirit – intr-un cuvint: remarcabila. In acest al saptelea roman al lui Rushdie, toate granitele se estompeaza: cea dintre culorile pielii, dintre viata si moarte, dintre Orient si Occident, dintre imaginatie si realitate. O carte despre faima, despre dragostea care invinge moartea, despre coruptie si realitati alternative, despre anii ’60 si anii ’90, depre mituri si catastrofe. Un «Ulise» al rock’n’roll-ului.” (The Independent)
Despre Pamintul de sub talpile ei, Salman Rushdie declara: „Mitul lui Orfeu este asemenea unui triunghi al artei, iubirii si mortii. Un mit pentru epoca noastra intunecata: mitul unui pamint nesigur, care ne trosneste sub picioare, deschizindu‑si falcile pentru a ne inghiti cu totul. O societate care a devenit cruda, superficiala, lacoma, bigota, desarta. Si, in mijlocul acestei lumi, jelim o generozitate pierduta, incercind sa intelegem – si sa aratam – care este aceasta. Un mit al dragostei ca neasteptata si coplesitoare des­coperire a pamintului solid de sub picioa­rele noastre tremuratoare”.
http://www.polirom.ro/catalog/carte/pamintul-de-sub-talpile-ei-2883/

 

✿‿✿

 

Din sufletul de copil al unui "om mare"...

"- Unde-mi sunt visele de copil?
- Le-a luat timpul...
- De ce le-a luat? De ce mi le-a luat? Cu ce drept?
- Așa e el, timpul... e crud, e nemilos, nu stă în loc pentru nimeni.
- Dar... dar erau atâtea...
- Ai amintirile. Ia uită-te în inima ta și spune-mi ce vezi acolo!
- Văd doi ochi căprui mari și jucăuși. Văd multe păpuși, văd mulți prieteni, văd cărți de povești și leagănul din curte. Da, mă văd legându-mă cu vise și planuri. Văd genunchi și coate julite și păr încâlcit, văd rochița roșie de catifea și pantofiorii albi de lac.
- Ți-e dor...
- Da, sunt bolnavă de dor de copilărie.
- Și ce-i de făcut? Ai fost copil și-acum ești "om mare" așa cum îți doreai atunci...
- Mda. Sunt. Când îmi doream asta nu știam cu ce vine la pachet... iar pe cei care îmi spuneau că nu e atât de simplu nu îi băgam în seamă, credeam că vor doar să mă sperie. Iar eu eram curajoasă...
- Și ce, să fii "om mare" nu e frumos? Acum iei singur deciziile, nu le mai ia nimeni pentru tine!
- Hm... tocmai! Ce simplu era atunci. Ce ușor. Te conformai și gata. Acum, urăsc să iau decizii importante de una singură. E un lucru atât de greu.
- Care sunt lucrurile alea care spuneai că vin la pachet cu maturitatea?
- Viața. Genunchii juliți sunt înlocuiți cu inimi sfărâmate, visele sunt adesea spulberate de neșansă, inocența e și ea înlocuită în totalitate cu seriozitatea, așteptările cu dezamăgirile, libertatea cu responsabilitățile.
- Cât dor... și totuși, ce copil ești încă!
- Sunt. Sunt pentru că vreau să fiu, pentru că mi-am lipit bucăți de copilărie în toată ființa mea și acolo le voi păstra pentru tot restul vieții mele de "om mare".
- Așa să faci! Îmbrățișare de urs?
- Îmbrățișare de urs! "

 

✿‿✿

Despre frumuseţea pierdută a vieţii - Andrei Pleşu

"Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira şi de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creaţiei, văzduhul, mările, pământul şi oamenii. Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiţia să ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi".

Sursa: http://www.humanitas.ro/files/media/despre-frumusetea-uitata-a-vietii.pdf

  

✿‿✿

Gust de primavara

"Primăvară. Renaștere. Parfum. Soare vesel. Optimism. Ghiocei timizi. Verde. Plimbări lungi. Săruturi delicate. Nostalgii. Speranță. Ploi mărunte. Cer senin. Tandrețe. Frumusețe. Miros de tei. Copilării. Delicatețe. Veselie. Bujorii mei dragi. Astenie. Tăceri lungi. Curcubee. Cireși înfloriți. Grădini pline de viață.
Primăvară. Renaștere. Triluri. Sâmbete prea scurte. Agitație. Sensibilitate. Zambile colorate și parfumate. Mărtișoare. Inspirație. Familie.
Primăvară. Renaștere. Căldură. Flori. Iubire. Promisiuni. Visuri. Prieteni.
Primăvară. Primăvara mea iubită."

Text publicat de : Iustina Țalea