marți, 2 aprilie 2013

Despre frumuseţea pierdută a vieţii - Andrei Pleşu

"Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira şi de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creaţiei, văzduhul, mările, pământul şi oamenii. Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiţia să ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi".

Sursa: http://www.humanitas.ro/files/media/despre-frumusetea-uitata-a-vietii.pdf

Fotografie: Copaci fără pădure 
 
Suntem ca doi copaci 
La margini de poteci 
Stând unul lângă altul 
Singuri în nopțile reci. 
  
Crengile stau mână-n mână 
Frunzele ni se-mpreună 
Freamătul se contopește... 
Singurătatea-n noi domnește. 
  
Trec anotimpurile peste noi, 
Ne bat zăpezi, vânturi și ploi, 
Trezi-ne-vom singuri și goi, 
Atât de-aproape amândoi. 
  
12.04.1996 
CRISTIANA TALEA 
(poezie scrisă de mama mea)  

✿‿✿

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu