"Nu vreau sa va conving de nimic, domnilor, si de fapt nu vreau nici macar sa ma credeti. Pur si simplu va rog sa ma ascultati. Asta e totul. Dupa aceea puteti sa ma considerati cum veti dori. Totdeauna mi-am zis ca daca are cineva rabdare sa ne asculte, jumatate din dreptate este împlinita. Dar s-o iau metodic, ca sa va crut totusi timpul."
"Există înfrangeri care nu coboară, ci înalţă!".
"Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atîrnat pe peretele sălii de asteptare. Cum ridic ochii, îl vad. Si de fiecare data citesc una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez.
Iata-le cum suna:
Prima porunca: Sa astepti oricît.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.
A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gîndul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavînd altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvînteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o tîrfa care nu te învinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.
Ce buna idee am avut cu decalogul asta. De cîte ori sînt în dificultate, apelez la el. Ma uit si caut porunca de care am nevoie în clipa respectiva. Si imediat îmi revin. Nu stiu ce m-as fi facut fara asta. Poate ca omul s-a obisnuit sa i se porunceasca. El îsi permite sa fie surd la rugaminti, dar devine atent cînd i se porunceste."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu